antarisz`s blog
miercuri, 16 februarie 2011
Poveste de iubire
De cateva zile am intilnito pe Miriam. E o fata foarte tanara si frumoasa. Era foarte nefericita.Nu era Miriam pe care o stiam eu, vorbareata si plina de viata. I-am urmarit tristetea din privire pe care cu disperare inceca s-o ascunda in spatele unor ochelari de soare...
Nu era Miriam pe care o stiam eu, vorbareata si plina de viata.
Azi ne-am intilnit in piata, la cumparaturi. Ne-am intors acasa impreuna. Pe drum am discutat banalitati, dar simteam ca ceva nu este in ordine cu ea. . Am invitat-o la o cafea si ea a acceptat.
Am tot sporovait, despre una despre alta si in cele din urma Miriam a cazut pe ganduri. Ochii ei devenisera din nou tristi. Intorcandu-ma din bucatarie cu farfuria cu prajituri am surprinso departe, undeva in alta sfera. M-am asezat langa ea si am tacut. Linistea devenea tot mai apasatoare. In cele din urma, i-am pus mana pe umar, si un suspin adanc a iesit din cel mai adanc colt al fiintei ei.
-Sunt atat de nefericita, m-am despartit de barbatul cu care am crezut ca voi trai toata viata... a spus ea in cele din urma.
-Vrei sa vorbesti despre asta?
-Nu... dar nu inteleg de ce a plecat ...
Mi-am inghitit intrebarile si am asteptat ca tanara mea prietena sa-si descarce sufletul doar atat cat vroia. Sau atat cat putea.
A cotinuat ea, dupa un timp. Mi-am inghitit intrebarile si am asteptat ca tanara mea prietena sa-si descarce sufletul doar atat cat vroia. Sau atat cat putea.
Dupa aproape o ora am aflat ca baiatul fusese prima ei dragoste. Pvestea lor de iubire fusese pura si frumoasa la inceput. Ghinionul lor a fost ca s-au intilnit prea devreme. Nu terminasera inca liceul si se iubeau cu disperare. Era acea dragoste sortita de cele mai multe ori esecului si nu pentru ca vreunul dintre parteneri ar fi avut ganduri ascunse. Motivul despartirii fusese unul cat se paote de firesc. Evident, amandoi erau lipsiti de experienta sexuala. Ea nu-si dorea sa incerce ceva nou. El insa, fusese atras de o femeie senzuala si pregatita sa-i ofere noi senzatii. Odata gustand din cupa cu nectar, tanarul barbat isi luase zborul. Parasi fara regrete trandafirului imbobocit si "fluturele mascul" se aseza confortabil pe petalele larg deschise ale trandafirului purpuriu..
Dupa sase luni, baiatul se intoarse la fosta iubita si ii marturisi ca o viseaza inca, dar ca nu se poate desparti de mai experimentata lui partenera. Cu lacrimi in ochi tanarul ii marturisi fetei ca este vrajit practic de femeia, in casa careia se si mutase. Asta nu l-a impiedicat sa-i ceara fostei prietene sa-i devina amanta.
Plina de amaraciune Miriam mi-a povestit cum i-a cedat barbatului si cum traise impreuna cu el cea mai nebuna noapte de dragoste. Experienta s-a repetat si in lunile urmatoare. Acum era insa la fel de trista, ca in urma cu un an.
- Ce nu merge intre voi? Inteleg ca v-ati impacat.
- Ne-am impacat doar pe jumatate. El refuza sa se desprinda de ea.
Iar viata mea e un calvar. A fi amanta nu e deloc placut. Acum suntem amandoi la fel de nefericiti. Fiecare noapte de dragoste imi lasa un gust amar. Nu cred ca mi-as dori sa ne casatorim, dar gandul ca pleaca din patul meu si se duce in bratele ei ma revolta. Furia dispare insa cand el se intoarce la mine, dupa cateva zile...
Simteam ca tanara care isi acceptase rolul de amanta nefericita asteapta din partea mea un sfat. Dar cum sa-mi asum un asemnea rol? Orice schimbare in viata cuiva trebuie sa se petreaca in urma unei decizii luate de persoana in cauza, fara sfturi din afara universului ei. Stiam ca doar asa schimbarea din viata fetei putea sa se petreaca fara sa produca noi rani in sufletul ei. Acum era randul meu sa tac. In cele din urma mi-am luat inima in dinti si am inceput sa vorbesc.
- Draga mea, confuzia din inima ta va mai dura un timp. Dar daca vrei sa te eliberezi, trebuie sa iei o decizie cat mai repede. Cred ca orice psiholog are sa-ti spuna, daca il vei intreba, ca relatia voastra a fost sortita esecului de cand a inceput. Exista si exceptii, dar foarte putine si ele inevitabil intaresc regula. Baietii tineri sunt atrasi la un moment dat de femei mai mature decat ei, si asta tine de specia umana. Asa ca nu-l considera pe iubitul tau un ticalos. E doar inca un exemplu in noianul care stau la baza statisticilor. Iubirea neprihanita a adolscentei nu va reapare. Tradarea va exista undeva in coltul inimii tale, toata viata. Tu poti ierta, dar sufletul tau nu va uita amaraciunea pe care o traiesti de prea multa vreme. Ridica asadar privirea spre noi zari si vei intalni cu siguranta un alt „fluture”, poate chiar mai frumos colorat... Totul depinde doar de timp. Invata sa ai rabdare cu tine. Atata tot!
Drosophila melanogaster
Era o zi frumoasa de primavara.
Miriam stia ca nimic nu ii mai poate schimba situatia scolara. Va fi sefa de promotie, in ultimul an de liceu.
Orele treceau repede, mai erau doar 3 saptamani pana la ziua in care va suna clopotelul pentru ultima data.
Dar acuma suna, si o trezi la realitate. Se grabii cu pasi repezi spre clasa. Urma ora de biologie.
Cand intra profesoara in clasa, a fost prima surpriza. Trebuia sa afle ca iubita lor profesoara de bilolgie era bolnava, si ultimele ore vor fi tinute cu altcineva, care nu era chiar admirata de elevi.
Dupa ce a chemat la tabla pe citiva colegi, profesoara a inceput sa predea si lectia noua.
Drosophila melanogaster, sau musculita betivana. Numeni nu era atent. Nimeni nu se pregatea sa dea admitere la biologie, si nici la bacalaureat nu a ales nimeni aceasta materie. Erau doar o clasa de realisti.
-Drosophila melanogaster este o tufa cu flori albe, se auzi dintr-o data.
-Tufa cu flori albe?- s-a auzit intrebarea din ultima banca.
- Da, tufa cu flori albe, si ora care o vom avea saptamana urmatoare, am sa va aduc si o plansa, sa o vedeti.
A urmat un murmur multumit in clasa, si se auzi clopotelul care marca ultima ora.
Dupa ce au iesit de la ore, s-au oprit in curtea scolii si au discutat subiectul zilei, care era normal evenimentul de la ora de biologie.
Apoi fiecare s-a indreptat spre casa si au si uitat ce gafa a facut un dascal.
A trecut o saptamana ... era din nou miercuri, ziua cind aveau ora de biologie.
Subiectul era din nou la ordinea zilei si asteptau sa vada ce se va intampla. Surpriza a venit cand profesoara a intrat in clasa fara plansa promisa si le-a dat lucrare de control. Mai bine spus vroia sa le dea.
Nimeni nu se grabea sa imparta foile pt lucrare,
Si atunci Miriam care nu a a putut sa se abtina a pus o intrebare:
- Doamna profesoara, ne-ati promis o plansa cu Drosophila melanogaster?
- Nu am avut timp sa o aduc , vin de la o sedinta.
-Dar ati promis, si noi eram curioasi sa vedm ce fel de tufa este.
-Vad ca nu va grabiti sa dati lucrare...Miriam treci la tabla.
-Pentru ce? intreba Miriam, pe un ton obraznic.
-Pentru ca asa vreau eu, sa vad cum te-ai pregatit pentru azi.
-Nu m-am pregatit, am citit doar lectia. De note nu am nevoie am deja 4 note.
- Si care este problema, mai poti avea una. Sau poate ca nu vrei sa ajungi sa dai bacaaureatu?
-Ori ce ati face nu puteti sa ma opriti sa il dau. Patru note de 10 suporta si un 1 , tot voi avea nota de trecere.
- Asta eu haoarasc, ce se va intimpla cu notele tale.
Miriam incepu sa gandeasca, sa isi faca calcule... un 1 era de suportat, dar inca doua note slabe, chiar foarte slabe, ii stricau media mult prea mult.
Asa ca a luat o hotarare, la care nu se astepta profesoara. Si-a bagat cartea si caietul tacticos in geanta. S-a ridicat si a iesit din clasa fara sa spuna un cuvant.
Mai tarziu, a aflat ca a fost pusa si absenta dar a primit si un 1.
Era pentru primadata in 12 ani de scoala ca a luat si cea mai mica nota.
La orele care au urmat pina la sfirsitul anului nici nu a mai mers, le petrecea la cofetarie.
Pe profesoara respectiva nu a mai revazut-o doar la intalnirea de 10 ani.
Nedreptate...
S-a intimplat demult. Pe vremea cind eram eleva la liceu.
Era ultima saptamina din primul trimestru.
Doar citeva zile ma mai desparteau de revederea familiei, frati, tata dar mai ales mama.
La cinema rula "Vis de dragoste". Viata marelui compozitor Liszt.
Ne-am hotarit cu colegii de clasa sa mergem la cinema.
Bilete nu am gasit numai de la spectacolul de seara, dar dorinta de a vedea era atit de mare...incit am hotarit sa marg si eu.
Dupa spectacol am plecat spre matusa mea, la care locuiam in timpul scolii.
Si peste citeva zile insfirsit am primit vacanta.
Insfirsit acasa. Mama a pregatit totul, doar se apropia Craciunul.
Nu mai terminam de povestit, despre tot ce s-a intimplat la scoala...i-am povestit si de mica aventura, despre filmul vazut la un spectacol de seara.
Ma gindesc de multe ori la seara aceea, si nu imi amintesc sa ma fi certat, mi-a spus doar "Alta data sa nu se mai intimple".
Ziua urmatoare, a sunat-o cineva, nici in ziua de azi nu stiu cine, si au trecut mai mult de 30 de ani.
Nu stiu ce au vorbit, dar fata mamei s-a schimbat.
- Cu cine ai fot la cinema? - a venit intrebarea pe un ton taios.
Am insirat numele colegilor cu care am fost. Vedeam ca nu este multumita, simteam ca ceva nu este in ordine. Ii vedeam mina care se ridica...palma ei imi ardea pe fata.
Nici nu stiam de ce m-a lovit, doar stia ca nu o mint, ca ori ce ar fi ii spun adevarul.
A fost ultima bataie pe care am primit-o. Mama era o femeie iute la minie.
Dar nu bataia m-a durut... faptul ca nu am fost crezuta ma doare si acuma.
Apoi am aflat, ca acel telefon a fost motivul .
Femeie misterioasa, era o cunostinta de a mamei, care m-a vazut la cinema. Si s-a grabit sa ii spuna, dinpacate a facut ca povestea ei sa fie mai colorata, m-a vazut ca m-am sarutat cu un baiai. Eu m-am sarutat cu cineva... care inca nici nu visam sa am prieten...nici nu visam sa ma sarute cineva...
duminică, 13 decembrie 2009
Inima mea
miercuri, 16 septembrie 2009
Gînduri...
Gînduri...
Viaţa este piesa de teatru
Actorii sîntem noi
Trebuie să ştim să rîdem sau să plîngem.
Dacă ascultăm ce ne spune mintea, probabil vom suferii...
Dacă ascultăm inima se poate să fim fericiti...
Nu arătăm adevăratul caracter...
Şi nu ştim cu adevărat cine este împotriva noastră.
Dar, odată cînd vom putea privi în inima cuiva...
Nu mai jucăm ...jocul se sfîrşeşte!
vineri, 3 iulie 2009
Alt gând...
Toţi ne dorim să
să fie cineva să ne înţeleagă.
Cine să ne asculte durerea ascunsă
cu multa grijă...
şi, în acelaşi timp, trecem uşor
fără să observăm
pe cel ce simte, că
El ar fi singurul om
care ar fi în stare să înţeleagă
lacrimile ascumse de mult.
să fie cineva să ne înţeleagă.
Cine să ne asculte durerea ascunsă
cu multa grijă...
şi, în acelaşi timp, trecem uşor
fără să observăm
pe cel ce simte, că
El ar fi singurul om
care ar fi în stare să înţeleagă
lacrimile ascumse de mult.
joi, 25 iunie 2009
Zbor...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)